Cum am ajuns să fumăm timp

În anii ’50, revistele și panourile publicitare afișau fără nicio reținere medici zâmbitori care recomandau o anumită marcă de țigări pentru „relaxarea gâtului”. Pe atunci, fumatul era promovat drept o pauză binemeritată, un obicei elegant și complet inofensiv. A durat zeci de ani până când societatea a recunoscut adevărul dur: produsul nu era făcut să te relaxeze, ci să te prindă. Să creeze dependență.

Astăzi, trăim exact aceeași iluzie, doar că nu tragem în piept fum, ci dopamină. Și nu o facem din pachete de carton, ci din ecranele de sticlă ale telefoanelor noastre.

Când fumai o țigară, măcar știai că ai pierdut 5 minute și aveai scrumul ca dovadă. Când dai scroll pe TikTok sau Instagram, pierzi ore întregi, iar la final nu rămâi cu nimic. Doar cu o ceață mentală și senzația bizară că timpul a zburat.

Ne lăsăm furați de ecrane în sala de așteptare, în pat înainte de culcare, chiar și la masă cu cei dragi. Când vom constata, la nivel colectiv, că trecerea timpului în fața unui ecran ne-a consumat cele mai bune momente din viață, s-ar putea să fie prea târziu pentru o întreagă generație.

La final vă recomand să citiți despre decizia istorică pronunțată recent în SUA împotriva Meta.

Lasă un comentariu