Unde a dispărut luna martie?

Azi e marți, 31 martie, ultima zi din lună. Mâine e 1 aprilie și, dacă stăm să ne gândim bine, cea mai mare păcăleală nu va fi vreo farsă pe care o vedem pe internet. E minciuna pe care ne-o spunem singuri în fiecare zi: iluzia că avem tot timpul din lume și că totul este permanent.

Te-ai întrebat și tu dimineață cum a zburat și luna asta? Psihologia ne dă un răspuns destul de simplu: a trecut atât de repede pentru că, în mare parte, nu am fost cu adevărat prezenți. Când trăim pe pilot automat – trezit, muncă, scroll pe telefon, canapea, somn – creierul nostru nu mai consideră că zilele merită memorate. Pur și simplu ignoră detaliile repetitive și ne lasă cu senzația că viața se derulează pe repede-înainte.

Ne păcălim constant cu acel „lasă, o fac mâine” sau „mă voi bucura de momentul ăsta mai târziu”, crezând că „mâine” este garantat și că lucrurile rămân la fel. Dar adevărul este că timpul nu este ceva solid; este doar suma lucrurilor pe care alegem să le observăm. Dacă nu trăim intenționat, ne vom trezi la anul pe vremea asta întrebându-ne din nou unde au dispărut 365 de zile.

Așa că azi, ieși intenționat din rutină. Fă un lucru cât de mic, dar diferit, pe care mintea ta să fie obligată să-l rețină.

Lasă un comentariu